But my favourite is applied theology, which deals with entities with quasi-divine power – even beyond the outer zone.) On the other thread, the topic is the preparations for the expedition, and then the increasingly exciting race. The story runs on two threads, one of which is actually a battle between two kingdoms of a fantasy world, which Vinge makes it sound crazy by starting it off with a technological competition (It is typical of the world of the book that the rapid technological development of worlds that have fallen back into the dark ages is a separate discipline at universities. An expedition is launched from the top of the zone to rescue the two surviving children. And this refugee ship has something to stop the evil (?) power. Some escape, all the way to the bottom of the zone, where wolf-like creatures with a shared consciousness live in a medieval world. On the outer edge of the third zone, which is not yet inhabited by non-divine or posthuman entities, a human empire awakens a multi-billion-year-old power that then neatly begins to engulf more and more of the galaxy. In “A Fire Upon the Deep” by Vernor VingeĪ galaxy divided into Thought Zones, in which higher and higher levels of organic and artificial intelligence can be achieved by moving away from the center. “They sat for a time, human looking out to the sea, Rider looking he wasn't sure quite where, and a pack looking in most all directions.” O carte foarte bună, chiar și-așa, deci voi citi și continuările. Per total, e undeva la 4 și ceva am avut tendința să-i dau un 5, dar nu pot, pentru că m-au enervat foarte tare personajele care acționează stupid și orbește, credule până la tâmpenie (Ravna), sau fixate unidimesional doar pe-o obsesie (Johanna, Pham) de asemenea, telegramele mi s-au părut obositoare prin întreruperea constantă a ritmului și prin faptul că reprezintă o metodă foarte leneșă de a prezenta fundalul. unul ”first contact” excelent, 5 /5, cu o rasă originală ca idee și interesantă, cu intrigi, trădări și războaie bine descrise și captivante cu personaje credibile, imprevizibile și complexe (Oțel, Pelerinul, Jupuitorul, regina - foarte bine create) m-a făcut mereu să mă gândesc la ”Shogun”, în sensul bun unul space opera mediocru și banal, pe alocuri de-a dreptul prost, cam 2,5/5 multă imaginație de formă (specii în diverse forme) dar aproape deloc de fond (o amenințare foarte meh și aventuri foarte ”seen those before”) o singură bătălie spațială, prost descrisă, personaje unidimensionale (Pham) sau practic lipsite de personalitate (plantoizii) l-am comparat constant cu Hamilton, și Vinge a pierdut de departe
0 kommentar(er)
